Despre “condiţionalul optativ”

Exista o groaza de pariuri la care, daca pui botu’, esti din start perdant…
Nu ma refer aici la categoria celor in care-ti platesti pasagera ignoranta, ci la negarea prostesc incapatanata a naturalului inevitabil…
Iar cum naturalul si fraierii-s la tot pasul, pe existenta lor s-a dezvoltat si smenarul, dar nu amaratul de la coltul strazii ce-si risca libertatea pe clipa de neatentie a clientului, ci “SMENOZAURUL”, rapacele care stie ca neriscand absolut nimic, mai devreme sau mai tarziu va castiga mereu.
Chiar daca divers populate, domeniile-s far’ de frontiere, iar cum fotbalu-i un taram manos, hraneste belsug de prada si implicit, pradatori.
Pe-aici, “smenozaurii” nu jumulesc la iuteala ghearei, ci prin plasa de vorbe pe care-o intind rabdatori, cu siguranta ca pe timp ce trece, tot mai multe potentiale victime-si vor face aparitia.
Iar pentru ca tacamul sa fie complet, culmea (!!!), la-ncheiera raptului, inconstientii jumuliti nu numai ca se cred mai bogati, dar, fericiti, isi ovationeaza calaii, declarandu-se admiratorii lor eterni si fideli!
Si iata cum eternitatea prostiei da nastere unui nou regn, hai sa-l numim elegant, “pay to lose”…
Cat despre “SMENOZAUR”, el nu numai ca nu va disparea niciodata, ba mai mult, se va adapta infloritor, intotdeauna!